În fine

Prolog

Pentru zilele acestea, săptămâna în care ne aflăm, aveam planuri de umplut adminul de blog cu atâtea cuvinte încât să-l las mască. Sa fac bilanţuri personale şi universale, proiecţii gigantice pentru anul următor, urări, comparaţii, ezoterisme ş. a. m. d. Îmi programasem pentru fiecare zi câte un text fără relevanţă, dar de care eu aş fi avut nevoie pentru a lăsa în ordine 2009 şi a primi 2010 în liniştea adecvată începutului. Nu a fost să fie, după cum se vede mai jos, aşa că le voi înghesui pe toate aici, deşi nici mie, nici lor, nu ne convine.

Introducere

Consecventă, nu mi-am dat seama că timpul trece în modul obişnuit, cu o zi în capul celeilalte, şi această perioadă, care în mintea mea are o definiţie foarte clară, dar nu şi la nivelul convenţiilor umane sau cel puţin al dicţionarului, respectiv 28, 29 etc decembrie, ultimele zile înainte de noul an, nu o cantitate anume de zile, nu o săptămână, aşa, o mână de timp tampon, ei bine, această perioadă nu se lungeşte la infinit aşa cum stabilisem interior şi, pur şi simplu, pe neanunţate, azi e Revelionul.

Am aflat asta dintr-un telefon, ieri: noi ce facem mâine? Epifania iremediabilei treceri a timpului m-a făcut să râd şi apoi mi-a dat o pofta de somn, ca să uit, dar mi-am adus aminte că sunt la job, în continuare, iar masa din cantina de fumat pe care îmi sprijinisem fruntea e rece (şi murdară), aşa că am şters scrumul de pe masă şi m-am ridicat înapoi spre laptop. Unde sunt şi acum.

Cuprins

Anul trecut, când făceam inventarul şi vă avertizam că vine vaca, nu credeam că va trece doar o secundă până la următoarele activităţi de acest gen. Dar să nu ne certăm cu timpul, că nu îl interesează.

2009 a fost aşa:

M-am căsătorit.

Am colonizat planetele facebook şi twitter. "Propun să avem responsabilitate pentru era virtuală în care trăim", ziceam, şi repet acum, de dragul bilanţului. Oare ce făceau oamenii care s-au născut înainte de calculator primul lucru dimineaţa? Îşi beau cafeaua şi se gândeau. Citeau o carte. Se uitau pe fereastră. Ieşeau afară, în curtea casei şi respirau. Eu îmi beau cafeaua cu facebook, blog, statcounter, jurnal, mail. Nu-mi dau seama dacă e bine sau e rău. Să nu ne luăm în serios, totuşi.

Am plecat de la Cotidianul, care (pentru că) a şi murit, momentan.

Am cunoscut oameni. Interesanţi, plicticoşi, de toate felurile. Am văzut Finlanda. Nu mi-am luat carnet încă. Am fost torturaţi de bănci.

Am citit cărţi mişto. Am reluat Huxley şi mi-a prins tare bine.

Am văzut Guano Apes live la mai mult de zece ani de când urlam pe melodiile lor.

Mi-am dat disertaţia, m-am înscris la doctorat. Am consumat prea multă ştiinţă a comunicării.

Am căutat timp. M-am ales cu un tic verbal nou: în fine.

Şi, mai mult decât toate astea, am trăit, am cultivat eu, am şters unele amintiri şi introdus altele la sertar, am uitat, probabil, multe lucruri.

Încheiere

A fost un an de care am simţit că am tras, şi l-am împins, să meargă înainte, să se rostogolească dacă pofteşte. Nici măcar nu ştiu dacă a fost anul sau vârsta. A fost un an atât de limpede, că m-a derutat.

Epilog

Aşa că în 2010, când vine tigrul metalic, îmi propun acelaşi lucru ca în fiecare an. Să îmi doresc, în continuare, să egalez ecuaţia cu mine însămi, ce-o mai fi însemnând şi asta.

Vouă vă urez la fel. Ride gracefully on 2010 :)