A începe de jos

Costi mi-a împrumutat Cercul închis înainte de Crăciun. Şi mi-a plăcut. Aşa că nu m-am putut abţine să păstrez câteva fragmente pentru mine.

Despre ei.
„Lui Benjamin i se părea adeseori că părinţii lui îşi concepuseră cu bună ştiinţă o viaţă în care lucrul cel mai spectaculos îl reprezentau schimbările regulate ale temperaturii corpului”.

Despre noi.
„Trebuie să mă mişc, Claire. Nu pot să scriu „Prin oraş cu Philip Chase încă 20 de ani de acum încolo. Fiecare trebuie să o ia din loc când îi vine bine.
- Suntem foarte neliniştiţi acum, nu? întrebă Claire, aproape supărată, de parcă întreaga ei generaţie ar fi început să o irite taman în clipa aceea. Părinţii noştri şi-au păstrat aceleaşi slujbe timp de patruzeci de ani. Astăzi nimeni nu mai poate să stea locului”.

Despre copii.
„Copiii sunt un amestec tare ciudat. Cruzime şi prietenie – două lucruri între care nu pare să existe nimic contradictoriu la vârsta lor”.

Despre noi şi prietenii noştri.
„- Şi ce-o să faci în Transsiberian?
- O să mă uit pe geam.
- La ce?
- Nu ştiu... La Trans-Siberia, presupun. Sau pot să mă duc în Bali. În America de Sud. În Insulele Capului Verde. Lumea este stridia mea.
Munir nu se arătă convins.
- Mă rog, eu am mâncat o singură stridie în viaţa mea şi mi s-a făcut rău. Iartă-mă că ţi-o spun, Benjamin, dar încerci să fugi de tine însuţi. Şi n-o să-ţi meargă.
- Nu-ncerc să fug de mine însumi. Incerc să fug de... asta!
Arătă spre ce se afla în jur: mobilierul simplu din apartament, tapetul vechi şi zugrăveala care începuse să se scorojească.
- Fug de Birmingham. De plictiseală. De ratare. Ce-i rău în asta? Cam era timpul, nu?
Munir se aşeză şi dădu din nou televizorul mai tare.
- Începe mai de jos, Benjamin, doar atât îţi spun. Nu te-ntinde mai mult decât ţi-e plapuma.”

PS: oamenii de 40 de ani pot fi ok, am reflectat eu. "În cărţi", a adăugat Cosmin.

PS2: aşa, de coincidenţă. Nu ştiam cum arată Jonathan Coe, dar căutându-l acum la imagini, mi-am dat seama că în acelaşi felul mi-l imaginasem pe Benjamin.