Ieri mi-a murit telefonul, la Ploieşti. Ajunsă acasă, am amânat să îl bag în priză, pentru că sentimentul – de a nu mai fi detectabilă – era tare plăcut şi voia să mai dureze. Sentiment care dădea naştere la un gând firav, dar atât de comfortabil că îl puteam pipăi – era ca o pernă pe care să îmi pun capul: să nu îl mai deschid niciodată. Să îl las acolo, negru şi tăcut, lângă laptop.
Dar iată. Sunt aici. Cu faţa în ecran. Bruiată din proprie iniţiativă. Hm.
Postări
La mine a venit primăvara
-
Mai venise și zilele trecute un pic, cu niște zambile, dar acuma a venit
de-adevăratelea. La voi?
Cu 1 zi în urmă
1 comentarii:
In harry's time, at some time, our inner fire goes out. It is then burst into flame at near an face with another magnanimous being. We should all be thankful for those people who rekindle the inner inspiration
Trimiteţi un comentariu