Loading

E chestia aia: când se face liniște, în sensul că nu mai știi, aștepți. Primul cuvânt, prima femeie cu pelerină roșie care zâmbește pe stradă, prima zi în care pe cer va apărea Saturnul fără telescop, primul gând care, la finalul lui, are sens, spre deosebire de celelalte.

(De aceea internetul a creat StumbleUpon și părinții ne-au învățat să citim. Ca să fie mai ușor).

Sunt momente în care te blochezi. (Mă refer la acelea gratuite, fără imbold exterior). Și atunci, după câteva momente de vid (nimicul se măsoară în secunde am impresia), te rostogolești. Apar copacii de la marginea drumului, o cămilă cu un turist ascuns între cocoașe și celelalte extensii ale simțurilor.

Ah.

(La mine, primul cuvânt este mereu e).