Pe Luna

Dialog cu un personaj imaginar

2011-09-08T12:18:00.009+03:00

Pentru că îl caută de atâta timp, fără să îşi piardă speranţa, şi îl caută în acelaşi loc, deşi, în mod evident, acolo nu există nimic, m-am hotărât eu azi că trebuie să îl găsească.E vorba de un om care îl întreabă stăruitor pe Google, de câţiva ani, în fiecare lună, despre un „dialog cu un personaj imaginar”. Ajunge la mine pe blog , nu ştiu ce vede, şi apoi se întoarce, consecvent, cu aceeaşi

Aroganță

2011-04-12T13:16:00.001+03:00

Treceam pe una din străzile acelea cu aer de rezervație a trecutului – le știți, case vechi, bătrâne în capot la fereastră, locuri în care parcă nu se întâmplă nimic – încercate, pe alocuri, și de autosuficiența prezentului – un salon cosmetic cu nume de restaurant, o trattorie ornată cu 4*4 - și printre toate acestea, pe o fereastră cu perdea din dantelă, scria arogant Tocilărie. Dacă nu aș

De cand esti galaxie?

2011-03-22T13:32:00.004+02:00

Pentru ca tot se mai cereau pe aici discutii de mess, uite ca a aterizat una. eu de cand esti galaxie? alin eu? pai imi plac galaxiile is demult galaxie eu eu acum te vad alin de vreo luna eu azi de exemplu nu te arata galaxie alin i dunno why eu hm. ciudat si ce galaxie e aia? alin e milky wayu dar pe invert in photoshop da e dragut ma simt asa spatial dr who like bine

Loading

2011-02-14T13:08:00.000+02:00

E chestia aia: când se face liniște, în sensul că nu mai știi, aștepți. Primul cuvânt, prima femeie cu pelerină roșie care zâmbește pe stradă, prima zi în care pe cer va apărea Saturnul fără telescop, primul gând care, la finalul lui, are sens, spre deosebire de celelalte. (De aceea internetul a creat StumbleUpon și părinții ne-au învățat să citim. Ca să fie mai ușor). Sunt momente în

Octopui și savanți albaștri

2011-02-08T18:23:00.010+02:00

Cu știința în referințele popculturale e așa: are nevoie de o putere extraterestră, o catastrofă inimaginabilă sau semne apocaliptice cu păsări moarte pentru a ieși din laboratoare și a fi luată în seamă de Hollywood.Așa că, înainte să răspund la leapșa lui Mihnea, mă opresc pentru a sublinia că filmele și serialele cu știință metamorfozată nu trebuie judecate - nici de cercetători, nici de

Eroare în matrix

2010-10-20T13:40:00.006+03:00

Mi se pare că cei care caută lucruri pe internet au feţe de drumeţi de prin 1800, iar opririle lor pe anumite site-uri (bineînţeles, fără legătură cu scopul virtual cu care porniseră în călătorie) sunt ca înnoptările la un han întâlnit în mijlocul pădurii. Aşa cum se întâmplă în cărţi şi în filme, acesta poate fi deţinut de bătrâne vrăjitoare care fură vieţile clienţilor, populat de cowboy cu

Nu-l citiţi pe Pavić

2010-08-31T12:26:00.009+03:00

Un prieten spunea că Pavić nu trebuie lăsat pe mâna oricui: tocmai de aceea, nu îl recomandă decât acelora care merită cu adevărat. Povestea mai spune că - nu pun mâna în foc că e adevărată, dar aşa spune ea, direct de la sursă - , tot acest prieten a cumpărat multe din exemplarele Dicţionarului khazar, pentru a nu cădea în minţile neaveniţilor.Că l-a citit în mai multe limbi, dar cel mai frumos

Pentru că

2010-07-26T13:23:00.001+03:00

Ieri mi-a murit telefonul, la Ploieşti. Ajunsă acasă, am amânat să îl bag în priză, pentru că sentimentul – de a nu mai fi detectabilă – era tare plăcut şi voia să mai dureze. Sentiment care dădea naştere la un gând firav, dar atât de comfortabil că îl puteam pipăi – era ca o pernă pe care să îmi pun capul: să nu îl mai deschid niciodată. Să îl las acolo, negru şi tăcut, lângă laptop.Dar iată.

Despre timp, la trecut

2010-07-12T13:51:00.001+03:00

„Le las secundele care nu bat să-şi ia spaţiul care le trebuie pentru a nu se mai vedea. Nu vor să meargă cu paşii grei, către lume. Apucă cu degetele, neputincioşi, timpul. Nu-şi iau la revedere. Fiul omului orb nu ştie să plece. Tatăl său îi dă drumul”.Acum vreo 11 ani, o lună şi câteva zile.

Colecţionez cuvinte

2010-07-04T15:54:00.005+03:00

Aşa cum unii pun youtuburi, linkuri sau fotografii – pentru că îi inspiră sau nu au ceva mai bun de făcut în faţa lumii, aşa îmi plac mie citatele.Le notez de când mă ştiu. Sau de când am început să citesc. Mai întâi pe bucăţi de foi, rupte la întâmplare, pe urmă în agende, printre miercuri: de plătit lumina, 15.02 – examen, cont BRD, de văzut Nine şi Are We There Yet?, subiect: topul sportivilor

Singura

2010-06-02T11:48:00.005+03:00

Nu fac fotografii. Nici în călătorii, nici la aniversări, nici în alte momente care trebuie trebuie să rămână imortalizate. Nu le am pe astea cu imaginea sau, ca să citez din Lost in Translation, nu sunt genul ăla de fată care îşi fotografiază degetele de la picioare. Mi se pare că, oricât m-aş strădui, ceea ce văd nu se poate capta cu un aparat şi un click. Şi am, prin compensare, admiraţie

Un obiect, doua lucruri

2010-04-12T21:05:00.002+03:00

A trecut mult timp, așa se întâmplă, trece. Poate că blogurile părăsite și regăsite îl măsoară cel mai bine. Cu liniștea lor albă cu care acoperă ultima postare, rămasă acolo, pe post de reazăm pentru praf. Blogul e o creatură aparte. Se aseamănă cu un scaun, de exemplu, sau un obiect oarecare de care te folosești - să îi spunem ușă, are, mai degrabă, ceva din natura ei, pentru că intri, îți

O nouă planetă

2010-02-27T11:03:00.005+02:00

Dar veche. Am lansat Pandora's cu teamă, că aşa e când deschizi cutia. Femeile se destăinuie. Culmea, şi bărbaţii.Păi să colonizăm, atunci. Cu suflet, tastatură şi idei.

Multtimp

2010-01-27T21:43:00.008+02:00

Când nu ai timp, trebuie să inspiri adânc şi apoi să te pui de-a curmezişul. Zenu' măsii de trei ori gând şi apoi să nu te laşi (să nu te laşi) convins că aşezatul pe canapea, între perne, este lucrul cel mai bun de făcut.Oricât te-ar ademeni somnul, fă-l să tacă, dă-i un picior în cap şi o să cedeze.Anxietatea lipsei de timp trece cu pilates şi ceai relaxant în doză dublă. Cu hibiscus, măceşe şi

Extrem de tare şi incredibil de aproape

2010-01-10T21:53:00.002+02:00

(titlu în română sună mai bine)„Îmi pare rău că, pentru a învăţa să trăieşti, ai nevoie de o viaţă întreagă, Oskar”.

A începe de jos

2010-01-04T20:52:00.007+02:00

Costi mi-a împrumutat Cercul închis înainte de Crăciun. Şi mi-a plăcut. Aşa că nu m-am putut abţine să păstrez câteva fragmente pentru mine.Despre ei.„Lui Benjamin i se părea adeseori că părinţii lui îşi concepuseră cu bună ştiinţă o viaţă în care lucrul cel mai spectaculos îl reprezentau schimbările regulate ale temperaturii corpului”.Despre noi.„Trebuie să mă mişc, Claire. Nu pot să scriu „Prin

În fine

2009-12-31T12:45:00.006+02:00

PrologPentru zilele acestea, săptămâna în care ne aflăm, aveam planuri de umplut adminul de blog cu atâtea cuvinte încât să-l las mască. Sa fac bilanţuri personale şi universale, proiecţii gigantice pentru anul următor, urări, comparaţii, ezoterisme ş. a. m. d. Îmi programasem pentru fiecare zi câte un text fără relevanţă, dar de care eu aş fi avut nevoie pentru a lăsa în ordine 2009 şi a primi

Scrisori către mine însămi

2009-12-14T21:01:00.002+02:00

E vremea lepşei, după cum se arată în calendar, aşa că nu ne vom împotrivit firii, cu atât mai mult cu cât ideea lui Maco e una dintre cele mai frumoase.Fără introduceri, îi dau drumul.Dragă Andra,la 18 ani, cu o aroganţă insultătoare, crezi că ştii totul. (Şi ai dreptate, oricât m-ar enerva să recunosc). Cu aceeaşi lipsă de empatie, ai impresia că nimic nu poate explica absorbţia unui trai

Ciudaţi de Hallmark

2009-12-07T10:35:00.007+02:00

Aşa am observat eu, că lumea vrea să pară mai ciudată decât este. Suntem special cu accent britanic.Florin crede că pare normal până ajungi să îl cunoşti. Eu spun invers: mulţi dintre noi suntem ciudaţi pentru că nu ne place să vedem că suntem normali. Deja simt câteva orgolii lovite, aşa că mă opresc pentru o notă necesară: de fiecare dată când folosesc noi mă refer la mine, într-un mod mai

Iepuri şi România

2009-12-01T19:26:00.006+02:00

Lumea îşi zice la mulţi ani pe Twitter, bloguri, Facebook şi messenger, în glumă sau nu. Urările, asezonate cu ironii şi glume, par mai adevărate ca defilarea de tancuri de pe Kiseleff. Românimea a sărbătorit, chiar dacă vrea să pară că nu o face.S-a comentat ceaţa care apare în fiecare an, ca un făcut, doar pe 1 decembrie. Avioanele şi politicienii cu feţe solemne. Zilele libere din mijlocul

Meta schimb de cuvinte aşezate într-o ordine care mi-a plăcut

2009-11-27T20:40:00.007+02:00

Cineva spunea, Borges parcă (citând pe altcineva?) că limba este un sistem de citate. Că nu spunem nimic nou, ci doar reluăm-repetăm la nesfârşit (şi de cele mai multe ori, fără să ne dăm seama). Ceea ce este, oarecum, destul de plăcut. Nu trebuie să te mai chinui să aranjezi cuvinte într-o ordine surprinzătoare. Asta s-a făcut deja. Cel mult, poţi să îţi aminteşti. Şi aşa voi face şi eu, în

Pentru ce sunteţi recunoscători?

2009-11-26T14:56:00.003+02:00

Da, întrebarea este la fel de americană ca şi sărbătoarea, dar asta nu înseamnă că nu putem găsi răspunsuri la ea şi în România. Poate, cel mult, să fie o provocare. Aşa că, de dimineaţă, am adresat pe Twitter şi Facebook (dacă tot am rezidenţa acolo) următoarea temă de meditaţie: Cine pentru ce e recunoscător?Până acum, mi s-au răspuns următoarele:Teo: toate zilele de ieriOli: existenta

Două lucruri

2009-11-08T10:00:00.001+02:00

Delia dă cu leapşa în poze. Spune ea: să fie şi de bine şi de rău, sau mai exact, şi cu veselie şi cu tristeţe.Am calculat, am revăzut şi am scotocit prin sertare.Avem roz (veselia nu poate simula o altă culoare), baloane (iuhu) şi o zi de naştere. Prieteni (ameninţaţi, ce e drept, cu supărare eternă) care au chiulit de la job doar pentru a striga surpriză fix la ora 18.00. Vară şi 28 de ani.

Conversaţii cu oameni obişnuiţi

2009-11-05T16:17:00.001+02:00